Ce se spune despre activitățile noastre

„Suntem permanent fascinați de extraordinara capacitate de adaptare și învățare a copiilor! În scurt timp după introducerea noii abordări, copiii care frecventează centrele tip afterschool din Cheț și din Ioaniș s-au obișnuit cu practica cercurilor restaurative. Deja de când sunt întâmpinați de către educatori, copiii ne spun că avem de discutat în cerc.”

 „Cercurile restaurative creează spații sigure pentru procesarea traumelor și ajută oamenii să se simtă mai puțin singuri și izolați. În luna martie 2022, patru elicoptere militare survolau cerul deasupra satului Cheț. Copiii priveau temători de la geamul clădirii afterschool; unul dintre copii și-a luat geanta și a plecat acasă. Cei care au rămas să discute în cerc despre ce se întâmplă, nu au mai avut cuvinte; în schimb, au propus să ne rugăm împreună pentru Ucraina, ceea ce a adus alinare și unitate. Putem găsi mai ușor soluțiile potrivite nouă pentru a face față situațiilor/ problemelor care ne frământă, atunci când suntem susținuți în a ne exprima nevoile și sentimentele sincer, fără teama de a fi judecați.”

„Cel mai bun exemplu e faptul că vin copiii certându-se de la școaă și ajung la centru și cer ei să facă un cerc restaurativ să dezamorseze problema și să se împace între ei... Și colegii aplică, tot așa, în viața personală, în relațiile personale, întrebările sau modul de abordare restaurativ, care ajută la clădirea unor relații mai deschise, mai sincere, mai trainice.”

„Practicile restaurative sunt foarte utile nu doar în munca noastră în comunitate, ci pentru fiecare beneficiar care le-a aplicat și le poate aplica în viața personală, pe unde îl duce viața, inclusiv în familie. În diferitele roluri pe care le avem noi, nu întrebi de ce ai strigat, de ce ai lovit, de ce ai vorbit așa, ci întrebi restaurativ: ce s-a întâmplat? nu acuzi cu întrebări la care cel care răspunde se poate doar apăra, ci încerci să afli contextul și atunci e mai ușor să găsești ajutorul potrivit și să construiești mai departe.”

„Practicile restuarative îmi ușurează munca, aduc disciplină, copiii vin de la școală, se așază fiecare la locul lui, nu trebuie să le spun să se așeze... e o rutină pentru ei. Știu să vorbească pe rând, conștientizează ce simt ei, ce simte cel de lângă ei. Mă minunez cât de bine se înfrățesc cu principiile biblice... cum ne iubim aproapele dacă nu știm ceea ce simte și nu vrem să simțim și noi cu el?”

„Practicile restaurative au avut impact în viața copiilor: au început să își conștientizeze propriile emoții și emoțiile celorlalți și cred că pot duce aceste lucruri mai departe, în familiile lor. Spun „am simțit asta” și nu mai zic doar formal „iartă-mă”, ci simt dacă au rănit colegul, se duc pentru că simt, nu pentru că spune doamna să își ceară iertare. Se „ciufuleau” mai mult, își puneau porecle, și acum mai există situații, dar când se întâmplă, conștientizează că nu au procedat corect, vin ei și spun că ar vrea să discute despre problemă, sau zic că au rezolvat problema; dar tot simt nevoia să îmi spună că a existat o problemă, dar că acum e bine. Copiii s-au deschis foarte mult și au început să fie mai conștienți de sentimentele celuilalt, sunt mai uniți, se sprijină reciproc. ”

„Fiind o comunitate marginalizată, dorința mea e de a arăta că și ei pot, că ei nu sunt așa cum zic alți oameni că sunt, sunt și ei ca și noi, sunt oameni frumoși, sunt oameni care muncesc, sunt oameni care nu așteaptă... iubesc oamenii aceștia, de copii ce să mai zic, și de tineri... Simt că locul meu e aici și simt că această comunitate face parte din mine, din viața mea, e ca a doua mea familie. ”

„Eu mă simt un model pentru cei de la mine din comunitate, pot să demonstrez celor care cred că nu se poate face nimic acolo, degeaba mergi la Ioaniș, că nu se merită, ... că se poate face ceva... cum am putut eu, pot și alții. Eu cred că inspir multă lume, dar nu ține doar de mine, ci și de mediul în care trăiesc și familia cât susține”